Legenda Sfintei Ursula

Legenda spune că Ursula, fiica unui rege creştin din Bretania, a fost cerută în căsătorie de un prinţ păgân, dar ea se consacrase în mod tainic lui Dumnezeu. Ursula a cerut trei ani timp de gândire, pentru a cunoaşte mai bine voinţa Domnului. În pelerinajul pe care l-a făcut spre Roma a cerut să fie însoţită de o mie de tinere, iar fiecare dintre cele zece slujnice ale sale, de alte 1000 de tinere. 11.000 de fecioare, călăuzite de Ursula, au traversat marea dintre Anglia şi continent, îndreptându-se spre Roma. Pe drumul de întoarcere, în Köln, furia barbarilor s-a revărsat şi asupra lor, tinerele fiind martirizate toate într-o singură zi, cu excepţia Ursulei. Impresionat de frumuseţea ei, conducătorul hunilor, Attila, a cerut-o de soţie. Refuzul i-a adus Ursulei moartea. Peste locul unde au fost îngropate s-a ridicat în secolul al VII-lea o biserică, iar apoi şi o mănăstire, în memoria lor.
În secolul al VIII-lea, la Köln, lângă o biserică au fost descoperite osemintele unor fecioare. Printre alte nume feminine, a fost găsit şi acela al Ursulei, o fată de unsprezece ani. După câte se pare, acea indicaţie de vârstă a fost citită ca undecimilia, adică ‘unsprezece mii’. De aici, povestea celor 11.000 de fecioare care au însoţit-o pe Sfânta Ursula în călătoria spre Roma.
Răspândirea cultului Sfintei Ursula s-a datorat în mare măsură alegerii ei ca patroană a institutului întemeiat în anul 1530 de către Sfânta Angela de Merici pentru formarea culturală şi religioasă a tinerelor din zonele sărace, aşa-numitele ‘călugăriţe ursuline’.

Biserica se poate vizita zilnic

Prima biserică a fost ridicată pe acest loc de călugării dominicani în 1474 în stil gotic.
A funcţionat ca mănăstire dominicană până în 1543, când, cu ocazia reformei religioase ce a determinat trecerea unei mari părţi a populaţiei săseşti la religia lutherană, lăcaşul de cult a intrat în posesia lutheranilor.
În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influenţă otomană şi instaurarea administraţiei austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugăriţelor ursuline şi populat de un grup de călugăriţe aduse de la Pojon.
Călugăritele ursuline au refăcut biserica în perioada 1728-1733, în stil baroc.
În interior, biserica se prezintă ca o biserică-sală în stil baroc, numai o capelă laterală şi sacristia şi-au păstrat stilul gotic. Bolţile în stil gotic au fost distruse şi înlocuite cu un tavan, doar deasupra balconului unde se află corul se mai află o boltă semicilindrică.
În biserică se află trei altare de dată relativ recentă:
Altarul principal conţine o icoană având ca temă încoronarea Maicii Domnului.
Altarul lateral din partea dreaptă conţine o pictură centrală în care este reprezentată viziunea Sfintei Angela de Merici, în care i se arată Sfânta Ursula.
La partea de sus a altarului se află icoana Sfântului Emeric.
Altarul lateral din partea stângă o reprezintă în pictura centrală pe fondatoarea ordinului maicilor ursuline, sfânta Angela de Merici, instruind copiii. În partea superioară a altarului se află icoana regelui Ştefan cel Sfânt

Video

Locatie